Originea vitraliilor

vitralii

Vitraliile sunt conform specialistilor, niste adevarate compoziții decorative ce au in componenta diverse bucăți de sticlă colorată ce sunt intr-un anume fel dispuse, simetric ori asimetric, ele fiind legate cu niste adevarate rețele din plumb, care sunt prinse prin tije metalice chiar de șasiul usii respective sau de al ferestrei pe care este amplasat.

Vitraliul se poate sa fie montat în tocul de lemn pe care il are ușa, fara sa conteze daca acestea sunt usi exterioare sau usi interioare.

Atunci cand vorbim despre originile lor, poate fi afirmat cu siguranta ca acestea sunt undeva departe, pierdute în istorie. Tehnica elaborarii acestor opere a fost se pare derivată din cea a fabricarii bijuteriilor și in cea a mozaicurilor. Dupa cum cum astazi cunoascute, acestea apar atucni cand incep sa se construiasca bisericile mai vechi care dateaza undeva pe la inceputul secolul al X-lea.

Tehnica vitraliului ramane insa neschimbata în mare parte chiar si pana in prezent, dupa cum a putut fi descrisă undeva in anul 1100 de catre un călugar numit Teophilus.

Stilul gotic al acelei perioade, care presupunea faptul ca bisericile trebuie sa fie construite foarte inalt si sa fie luminoase, a dus la utilizarea vitraliilor cum nu aumai fost utilizate si cum nu se mai intamplasepana atunci.

In acelasi timp, istoricii mentioneaza faptul ca a existat un anum călugar care se numea Abbot Suger si care a venit de la St. Denis, aceasta fiind o manastire si s-a putut ocupa de reconstructia acestei biserici- mănăstiri, oferind contemporanilor lui chiar un prim exemplu al stilului gotic , acel stil in care unde vitraliul a avut din cate se pare, rol definitoriu. În jurnalul ce a fost tinut de calugarul acesta, in perioada in care s-au desfasurat aceste lucrari la biserica ce apartinea manastirii, calugarul a mentionat si a considerat ca lucrurile acestea frumoase au menirea de ridicare a omului cat se poate mai aproape de Dumnezeu.

Vitraliile in epoca gotica si a renasterii

Mai tarziu, in secolul XV, cand apune epoca goticului, atitudinea contemporanilor fata de vitralii s-a schimbat oarecum, acestea devenind mai mult pictura insa mai puțin au fost considerate elemente care pot sa genereze o anumita atmosferă. Culorile acestor opere deven pe masura ce trece timpul mai pale, si figurile ce erau reprezentate pe ele, puteau chiar si sa acopere intreaga fereastra unde erau amplasate.

In aceasta perioada, pictura devine practic ceva mai sofisticată si aparitia de noi tehnici a avut rolul de a duce la redarea anumitor detalii galbene precum și al detaliilor aurii ale picturilor.

Nervurile date de plumb ce pana in acel moment fusesera acceptate doar din necesitate și numai ca si obiecte decorative, devin incepand din acea epoca un adevarat rau care era necesar si din acest motiv ele erau camuflate in masura in care se putea de mult, inclusiv si mai ales prin compoziția avuta de desene.

Renașterea a constituit perioada ce a generat o epoca în care picturile au existat si in aceeasi masura au fost recunoscute doar ca sticle pictate.

Simbolismul lor si tehnicile utilizate inainte, su fost aproape uitate in perioada renasterii.